luni, 15 decembrie 2014

ARTIST: Doi artişti creează animăluţe folosind părţi vechi, mecanice

            Atunci când a venit vorba de artă, umanitatea a dat tot ceea ce a avut mai bun din ea şi a folosit orice material posibil pentru a crea capodopere.
Dar atunci când vieţuieşti în mileniul al III-lea, "pânzele" tale pot fi nenumărate.
            Dacă în ultima postare am discutat despre un artist canadian ce realiza picturi impresionante folosind cele mai uşoare elemente (hârtia şi sfoara lumânării), în aceasta voi aduce la lumină doi artişti care se folosesc de metal (un element total opus celor din postarea anterioară), pentru a realiza sculpturi absolut superbe.

1.      Primul dintre ei este Tomas Vitanovsky, născut în 1969 în Republic Cehă. Din copilărie, Tomas s-a îndrăgostit, ca aproape orice băieţel, de motociclete şi maşinuţe, iar această pasiune l-a urmărit peste tot în viaţă. A iubit să lucreze cu oţelul, devenind astfel mecanic de motociclete cu normă întreagă. De altfel, a avut şansa de a le testa în raliuri.
Tomas Vitanovsky împreună cu opera lui,
"Calul de luptă"

Într-o zi, când Tomas scotea părţile uzate dintr-un motor, a fost lovit deo idee: ce-ar fi fost dacă le-ar fi combinat pe toate în alt mod? Atunci a fost momentul în care mâinile lui Tomas au transformat nişte obiecte reci, inutili-zabile în animăluţe, biciclete, maşinuţe şi multe altele... El foloseşte părţi vechi, donate de oameni şi altele, pe care şi le procură singur de la târgurile de antichităţi auto.
Cu timpul, tehnica sa s-a îmbunătăţit, devenind din ce în ce mai complexă şi mai detaliată.
 



2.      Artistul rus Igor Vernyi creează animăluţe din părţi metalice ale maşinilor, ceasurilor şi electronicelor. Încheieturile multora dintre sculpturile sale sunt funcţioale, permiţând ca animăluţele sale să fie aşezate în orice poziţie.
"În inima mea, sunt un artist şi văd frumuseţea acestei lumi în culori strălucitoare, dar, în acelaşi timp, sunt şi un tehnician. Combinarea acestor două calităţi a dus la crearea modelelor din metal."

Igor spune că el se inspiră din "lumea exterioară, în special din biologie şi din chestiunea originii vieţii, şi din toată ştiinţa naturală, şi din visele despre viitorul civilizaţiei umane".
Ca şi în cazul lui Tomas, Igor primeşte materiale de la oameni, dar, ca şi el, vizitează târgurile tehnice şi magazinele de antichităţi. Strânge toate obiectele în garajele fraţilor şi prietenilor săi, toate fiind aranjate după categorii.
Pentru toţi artiştii în devenire, Igor are un mesaj: "Simţiţi-vă liberă să visaţi ca nişte copii asupra lucrurilor imposibil de obţinut, pentru că acest lucru face ca umanitatea să avanseze"













duminică, 14 decembrie 2014

O săptămână naşpa, Frână, soare, o conferinţă şi Rock FM

Soarele a luptat împotriva norilor timp de 30 de zile şi în cea de-a 31-a i-a învins şi alungat. A salutat Pământul, cu toată vastitatea sa cosmică, şi pe toate vieţuitoarele de pe suprafaţa lui, iar oamenii s-au bucurat iarăşi de prezenţa sa.
Ei, la rândul lor, de când fuseseră creeaţi, se luptaseră cu grijile şi posomorârile lor, iar absenţa lui nu făcu decât să le amplifice unele stări şi să le diminueze pe altele. Întunecimea căzu greu asupra lor, umiditatea le apăsă piepturile, dar ştiau că el era prezent acolo, dincolo de pâcla de nori. Iar asta făcu ca ultima răutate din cutia Pandorei să le acapareze inimile.

Vineri a fost una din cele mai aglomerate zile ale vieţii mele.
Nu numai că am adormit la 2 noaptea, dar m-am şi trezit la 6 dimineaţa ca să mă duc la muncă. Deşi eram obosită, ziua a decurs bine, până la ora 12; timpul a trecut repede. Apoi am luat-o uşor spre Piaţa Romană şi Pitar Moş, unde aveam cursuri de la 13.
Ziua a fost frumoasă. Mi-am permis să umblu cu capul descoperit, fără fularul meu roz înfăşurat de multe ori pe după gât şi cu paltonul verde descheiat până jos. Mănuşile albastre, ieftine, erau uitate, undeva, în geanta albă, mică, printre creioane, bonuri de cumpărături şi alte hârţogării. Căştile erau bine implantate în urechi, iar radioul, dat pe Rock FM, cânta la un volum rezonabil. Eram o pată de culoare, "o bulină colorată", printre zecile paltoane negre şi clădirile cenuşii.
Am sunat acasă. A răspuns Costi, fratele meu în vârstă de 7 ani. Era vesel ca întotdeauna. Mi-a zis că a venit de la şcoală cu geaca descheiată, dar că atunci îi era frig şi nu avea chef să mai iasă afară. Era în pat, survolând posturile de muzică. Am discutat de toate şi la un momendat întreb:
- Voi ce mai faceţi acasă? Frână (aka motănelul nostru) ce mai face?
- Păi...l-a lovit maşina! îmi zice.
- Poftim?
- L-a lovit maşina azi noapte!
- Păi, şi a murit? am întrebat eu şocată.
- Mda... răspunse el nonşalant. Dacă a încercat să treacă strada...
- Waw! Costi, asta e cea mai naşpa veste pe ziua de azi.
Pot să spun că în acel moment lumea mea s-a întunecat. De ce trebuia să se întâmple asta fix în cea mai neagră săptămână a vieţii mele? Pot să spun că acest eveniment a surclasat durerea cumulată din cauza despărţirii de Remus. Era un suflet mic şi jucăuş, un blănos gras, fiinţa care mă făcea să uit de tot atunci când îl vedeam. Şi-acum nu mai e... Cum să mă duc eu acasă, să deschid poarta şi să nu pot întreba "Unde e Frână? Am ceva pentru el."?
                Restul zilei a trecut la fel de repede. Cursul de 3 ceasuri despre Spinoza mi-a ţinut mintea ocupată. Apoi, în următoarele două ore am stat singură, în clasă, răsfoind revista Ioana. La 18:00 a început conferinţa "Timpul: între fizică şi teologie", de unde nu am înţeles exact ce ar fi căutat Galileo Galilei (din secolul al XVII-lea), într-o icoană din secolul al XIV-lea. De fapt, ce ar căuta Galileo în vreo icoană vreodată? De ce?
                În sfârşit. Am plecat de la facultate pe la 21:30 (aproximativ, că aveam telefonul închis, aruncat laolaltă cu mănuşile). La Carrefour Orhideea am aflat că era 10 fără un sfert şi am rămas şocată. În mod paradoxal, timpul trecuse pe lângă mine atât de repede fără ca eu să-mi fi dat seama. Nu realizasem niciodată că lipsa unui indicator temporal poate face ca totul să se deruleze atât de repede.

                Când m-am uitat prima oară la ceas în aceas seară era deja 22:45. Când trecuseră secundele pe lângă mine? Nu ştiam. Ştiam doar că pierdusem două persoane dragi mie în acea săptămână. Unul, vinovat, a făcut asta intenţionat, altul, nevinovat, a plecat fără să vrea.
                 Acum sunt doar eu, singură cu demonii mei...

Aceea nu e o poză de-a lui Frână. 

sâmbătă, 13 decembrie 2014

10 idei de cadouri sub 70 de lei

1. Cană metalică

Vrei să îi iei ceva ce nimeni nu i-a mai luat până acum? Ia-i o cană metalică! Nu, nu e ceva de genul celor din cazărmile soldaţilor din Primul Război Mondial. Cana metalică a ieşit din stigmatul său şi s-a reinventat. O găseşti albă cu floricele roz pentru fetiţe cochete, neagră cu mesaje pentru rockeri şi sub multe alte forme şi culori. Unde mai pui că atunci când o să aibă nervi, o va putea da de toţi pereţii fără a o vătăma câtuşi de puţin? Mie mi s-a părut interesantă cea de jos, luată de pe un site românesc.
49,99 lei, de la Littlemag.ro

2. O căciuliţă drăguţă

Pentru că e frig şi ea are tendinţa de a lăsa Crivăţul năprasnic să-i strice părul. Ia-i aşa ceva! Nu cumpăra chestii sobre, deşi ea poartă foarte mult negru. Un strop de culoare nu strică în garderoba ei şi dacă stăm bine să ne gândim, şi oraşul are nevoie. Iarna nu înseamnă numai haine negre şi bej.
39,90 de la Zara



61,73 de lei de la shop.nordstrom.com. 










































3. O agendă/Un jurnal

Am găsit unul drăguț la Cărturești. 144 pagini. Practic, e o carte nescrisă. E foarte colorat şi o să aibă unde să-şi noteze toate întâlnirile, ideile, listele şi ce mai are el/ea nevoie.
58 lei de la Cărturești

4. Un colier superb

Dacă vreţi să faceţi un astfel de cadou, nu vizitaţi deloc brandurile mari. Vă riscaţi să vă alegeţi cu un lănţişor scump, dar kitchos şi să nu o impresionaţi deloc. Şi este foarte probabil ca ea, "cumpărătoristă" înflăcărată să fi vizitat deja magazinele în cauză şi să ştie totul despre noua colecţie. Nu ezitaţi să vizitaţi site-urile designerilor români! Veţi găsi multe accesorii frumoase şi originale. Şi, în plus, veţi ajuta economia locală. Mie mi s-a părut interesant colierul de mai jos.
65 lei de la www.jewelry-box.ro

5. Mănuși trendy

Nu are mănuşi şi se vaită tot timpul că i-au îngheţat mâinile pe plasele de cumpărături? Sau şi-a luat şi ţie ţi se par banale pe lângă stilul său? Nu ezita! Tot de pe un site românesc vin următoarele mănuşi, iar pe acest site, am descoperit o sumedenie de alte cadouri pentru Crăciun. Parcă ar fi site-ul Moşului. Sau poate e, cine ştie? Linkul e în descrierea pozei.
34 lei de la teamdeals.ro

6. Papuci de casă jucăuși

Amintește-ţi că şi Einstein îi purta! Eu am găsit două perechi drăguţe la Otter, dar, din păcate, stockul este epuizat. Ei bine, erau prea drăguţi ca să nu-i pun aici!





















7. O altfel de vază

Aici, variantele sunt nelimitate. Trebuie doar să ştii gusturile persoanei căreia îi faci cadoul. 
59,99 lei de la IKEA

8. O carte bună

Francis Scott Fitzgerald - "Marele Gatsby"
24,99 lei pe Librarul tău -- 28,99 lei la RAO
Nu ai cum să greşeşti atunci când faci cadou o carte. Mai ales când e o carte bună. Ai grijă, însă, să afli dacă persoana căreia îi oferi cartea n-a citit-o înainte. Şi dacă tot faci cadou o carte, bazează-te pe ediţiile cartonate şi pe cele de lux. Ai un altel de sentiment atunci când le ţii în braţe. Nu cumpăra direct din magazine sau de pe site-urile oficiale ale editurilor! Să ştii că există multe librării online care îţi oferă cartea la un preţ mult mai ieftin decât cel oferit de librăria editurii. Eu prefer Librarultau.ro. Îmi cumpăr cărţi de-aici de ani de zile şi niciodată nu am fost dezamăgită de calitatea serviciilor oferite.






9. O carte despre fotografie

26,61 lei de la Cărtureşti
Dacă nu ştii ce carte să-i iei, atunci ia-i o carte despre fotografie, mai ales dacă e şi pasionat/ă. Până la urmă şi la coadă, cu toţii vrem să facem fotografii profesionale, iar măsuţa de cafea n-ar strica să fie prietenă cu un album.















10. Şoseţele şi ciorăpei

Că tot vine frigul. Şi ia cât mai multe şi cât mai colorate sau mai strălucitoare. Nimeni nu se bucură când primeşte o banală pereche de şosete negre. Dar atunci când deschizi cadoul tău şi vezi nişte ciorăpei călduroşi şi coloraţi, parcă, parcă, începi să iubeşti mai mult iarna. Ambele produse de mai jos sunt pe stock la H&M şi fiecare costă 39,90 lei.












miercuri, 10 decembrie 2014

SENTIMENT : Dezamăgire

Iubeşti şi nu ştii ce fel de om iubeşti până în ultima clipă. Dezamăgirea provocată de cea mai dragă persoană este cea mai rea. Până în ultima clipă faci tot posibilul ca să te iubească. Parcă, parcă, începe să-ţi dea speranţe : se oferă să vină să te ajute cu bagajul la gară (ceea ce nu se întâmplase de foarte multe ori în timpul relaţiei), te sună mai des, te vizitează, intră în depresie şi doar cu tine împarte tot ceea ce simte, ducând cu tine, peste tot, povara suferinţei lui.
Apoi, te sună plângând, la 4 jumate dimineaţa, şi-ţi spune : "Îmi pare rău că te-am făcut să suferi. Nu te merit". Nu poţi dormi când iubitul tău plânge, aşa că-l dai dracului de somn şi te ocupi de el, îi arăţi că e o persoană bună la suflet, că lucruri bune se întâmplă oamenilor buni şi ambiţioşi, numai că trebuie să aibă răbdare, că prin orice furtună, tu eşti de partea lui. După o săptămână însă, timp în care nu te mai sună, sub pretextul că e foarte ocupat, îţi scrie cu o nonşalanţă uimitoare pe Skype : "Oricum nu mai contează, că am pe altcineva".
http://www.deviantart.com/art/Cordelia-Van-Dyck-498998369
Următoarele zile după asta sunt un chin : plângi la ore târzii în noapte, nu mai poţi să mănânci, nu mai poţi să bei, nu mai poţi fi atent la cursuri şi orice faci nu mai are absolut niciun sens. Totul este fad, totul este gri. Singura care te înţelege e Moartea şi pare destul de prietenoasă în acele momente. Îl iubeşti ca în prima zi, îl urăşti că a renunţat la tine atât de uşor. Îl iubeşti şi urăşti în acelaşi timp!
         Ştie că-l iubeşti şi că-i ierţi orice şi de-asta îşi permite să te rănească... Te gândeşti că e vina ta, dar cum? tu ai făcut totul pentru el, ai oferit tot şi în tot acest timp tot ceea ce ai cerut de la el nu a fost decât un simplu "te iubesc!". Unul mic, unul singur, şoptit, tras te păr, scris, luat de pe Google. Niciunul. Absolut niciunul. Atunci îţi dai seama că totul a fost în zadar, că ai iubit un om care de tine a uitat complet, că ţi-ai pierdut timpul de pomană încercând să fii cea pe care el şi-a dorit-o dintotdeauna. La sfârşit îţi spune : "Tu eşti de vină! Dacă nu te-ai fi revoltat atât şi nu ne-am fi certat atât, nu te-aş fi făcut să suferi." Deci e vina mea.

         Doamnelor, nu vă vindeţi iubirea ieftin! Cineva o să o întoarcă pe dos şi împotriva voastră...Cei care iubesc foarte mult simt, cei ce simt se revoltă.