duminică, 11 ianuarie 2015

ARTIST: Alter Sholem Kacyzne - scriitor evreu, critic, fotograf

1.     Copilăria

            Alter Sholem Kacyzne, fiul unei croitorese şi al unui zidar, s-a născut pe 31 mai 1885, în Vilnius, Lituania.
            A urmat cursurile unui heder, dar la vârsta de 14 ani, când a murit tatăl său, a renunţat la studii şi a fost trimis să locuiască cu rudele sale din Ekaterinoslav (sau Yekaterinoslav, astăzi Dniepropretrovsk, Ucraina), unde a stat timp de 11 ani. Cu toate aceste modificări din viaţa lui, Kacyzne a lucrat ca ucenic de fotograf şi, fiind autodidact, a devenit fluent în idiş, rusă, polonă, germană, franceză şi ebraică. Fotografiile aveau să-i asigure un trai decent.
            La început, Kacyzne a început să scrie în rusă. Apoi, a decis să-i trimită câteva dintre lucrările sale lui Shlomo An-ski, autorul piesei "Dybbuk" care, în acel moment, era editorul revistei ruseşti "Yevreisky Mir" ("Lumea evreiască").

2.     Tinereţea şi maturitatea

În 1909, când Kacyzne avea doar 24 de ani, An-ski a decis să-i publice două poveşti în "Yevreisky Mir". În acelaşi an s-a căsătorit cu Hannah Kachanov şi a descoperit lucrările lui Y.L. Peretz.
Unul dintre motivele pentru care Kacyzne a decis să se mute în Varşovia a fost pentru că îşi dorea să fie mult mai aproape de influenţa literară a lui Peretz. Un alt motiv este că, în acea perioadă, Varşovia era un oraş cultural bine dezvoltat din punct de vedere iudaic, ceea ce însemna că era un mediu propice dezvoltării lui Kacyzne ca şi scriitor. Citind lucrările lui Peretz, şi-a dat seama că trebuia să scrie în idiş, dar nu a făcut asta decât în 1918, după 3 ani de la moartea mentorului său, din resprect pentru acesta. Primele sale texte în idiş au apărut în volume colective în Vilnius şi Kiev. De altfel, lui i-au fost încredinţate administrarea şi publicarea moştenirii literare a lui Peretz.

2.1.                     Operele sale

Opera sa literară era vastă şi variată. Simpatizant al stângii, ca alţi contemporani ai săi, a scris în mod regulat şi publicat articole despre literatură, artă, teatru şi chestiuni sociale, în revista "Literarishe Bleter" ("Pagini Literare"), pe care a fondat-o împreună cu Yoshua Singer, Peretz Markish, Melech Ravitch şi Nachman Mayzel. Pe lângă aceasta a mai scris şi pentru revistele "Vilner Tog" ("Cotidianul Vilna") şi "Varshaver Shriftn" ("Scrierile Varşoviei").
În 1919 şi 1920 au fost publicate primele sale două cărţi: poemele dramatice "Der gayst der meylekh" ("Spiritul, Regele"), şi "Prometeus".
Kacyzne a menţinut o bună relaţie intelectuală cu An-ski, iar după moartea acestuia a completat şi editat ultima sa piesă neterminată, "Tog un nackt" ("Zi şi noapte"), iar acest proiect la determinat să scrie mai mult teatru.
În 1922 scrie "Arabeskn", o operă de debut, în care se reflecta ambiţia lui Kacyzne şi posibilitatea ca acesta să fi devenit un foarte bun autor.
În 1925, piesa sa "Dukus" ("Ducele") a fost jucată în Varşovia şi, datorită succesului său covârşitor, aceasta s-a jucat şi în Polonia, România şi chiar în Argentina. În același an i se naște o fiică, care se va numi Shulamit.
Hannah, Shulamit şi Alter Kacyzne

În 1926, piesa "Ducele" este publicată şi la fel şi piesa "Hurdus" ("Irod").
La sfârşitul anilor '20, Kacyzne a compus romanul său, în două volume, intitulat "Shtarke un shvakhe" ("Cel puternic şi cel slab; 1929-1930), iar în perioada 1934-1935 este redactor şef al cotidianului comunist "Der fraynd" ("Prietenul").
În 1936 publică volumul "Bladn un groteskn" ("Balade şi Lucruri Groteşti"), iar mai târziu scrie trei piese: "Dem yidns opere" ("Opera evreiască" - lucrare nepublicată în timpul vieţii sale), "Esther" (publicată în 1937) şi "Shvartsbard" (despre Sholem Schwartzbard, care îl asasinase pe naţionalistul uncrainian Symon Petliura în 1926 - lucrarea a fost publicată în 1939).
De asemenea, Kacyzne a tradus lucrări din rusă în idiş şi a scris scenariul pentru filmul "Der dibek" ("Dybbuk"; 1937), bazat pe lucrarea omonimă a lui An-ski.
De asemenea, a fost şi directorul literar al Teatrului Naţional Idiş, redactor al mai multor posturi de radio, membru al consiliului de directori al Societăţii de Scriitori şi Jurnalişti de Limbă Idiş şi preşedintele Clubului PEN de limbă idiş.

2.1.1.     "Dukus" ("Ducele")

"Ducele" este o dramă în patru acte, inspirată din legenda contelui Valentine Potocki, care, în secolul al XVIII-lea, s-a convertit la iudaism, sub numele de Avraam ben Avraam. Din cauza acestei convertiri, acest conte avea să plătească cu propria lui viaţă. Aceată piesă este cea mai cunoscută, cea mai publicată şi cea mai jucată piesă a lui Kacyzne.
Piesa a fost pusă pentru prima oară în scenă în Varşovia, de către Morevski, în Cracovia şi Danzig de către Jonas Turkow, iar în Argentina de către Rudolf Saslavski. Vilner Troupe a pus-o în scenă în România, Polonia, Letonia, Estonia şi Viena, iar în Statele Unite ale Americii, Joseph Buloff s-a ocupat de ea, sub numele de "Der Ger Tzedek" ("Dreptul convertit").
În introducerea piesei, Kacyzne a explicat că acest stil dramatic nu îi era necunoscut. "Când am scris în aceeaşi manieră "Spiritul, regele", "Prometeus" şi "Turnul Babel", aceste piese nu erau decât produsul scrisului la birou, un teatru pentru cititori. În acea perioadă, aveam o antipatie pentru scenă. Nu puteam să suport convenţiile teatrale existente, iar pentru o lungă perioadă de timp, teatrul a devenit pentru mine plictisitor. Şi nu numai pentru mine. Toate schimbările care au apărut în teatru în ultimii ani, toate explorările şi succesele diferitelor moduri de abordare ale direcţiei scenice sunt o mărturie a faptului că teatrul era, în acea vreme, într-o nevoie urgentă de împrospătare"[1]

2.1.2.     "Hordus" ("Irod")

"Hordus" este o tragedie istorică, în versuri, scrisă în stil shakespearean, formată din cinci acte şi nouă scene. În aceasta Kacyzne descrie conflictele interne ale unei personalităţi puternice, care crede că îi este destinat să conducă, dar care este incapabil să câştige afecţiunea poporului. Supuşii săi sunt conştienţi că liderul lor este supus Romei şi pentru că are origini edomite, este văzut ca un străin. Este prezentată şi iubirea lui Irod pentru sora lui vitregă, Shulamit, care este un fel de Lady Macbeth şi care îl incită să-şi asasineze soţia şi cei doi fii. În cele din urmă, puterea sa de dovedeşte a fi o catastrofă.

2.1.3.     "Schwarzbard"

În "Schwarzbard", o dramă în trei acte şi şapte scene, Kacyzne s-a ocupat de cazul ceasornicarului Sholem Schwarzbard, care caută răzbunare pentru numeroasele pogromuri dezlănţuite în Ucraina împotriva evreilor. În 1926, în Paris, îl omorâse pe Simon Petliura, un criminal şi instigator al acestor masacre. Sunt copleşitoare scenele întâlnirii dintre Schwarzbard şi poetul Acher Schwarzman. Purtând uniforma militară a Legiunii Franceze, Schwarzbard discută cu interlocutorul său (membru al Armatei Roşii) despre problemele naţionale şi principiile umanitare. Fără îndoială, din cauza subiectelor sale, prezentarea acestei piese a devenit periculoasă şi ameninţătoare în 1937, în opinia cenzurii poloneze.
Piesa s-a jucat în 1937 la Riga şi în 1938 la Kaunas, sub numele de "Procesul". În timpul războiului, aceasta s-a jucat în São Paulo şi Johannesburg (1939) şi în Los Angeles, în 1940.

2.2.                     Fotografiile

În momentul în care s-a mutat în Varşovia, Kacyzne şi-a deschis un studio de fotografiere pe strada Dulga, specializându-se în realizarea de portrete individuale şi evenimente de familie, precum Bar-Mitzvah şi nunţi. Anii de ucenicie au fost îmbelşugaţi, iar meseria de fotograf a devenit o sursă bună de venit. Căpătând repede prestigiu ca şi fotograf, devenise o modă pentru locuitorii Varşoviei să fie fotografiaţi de Kacyzne. Unul dintre asistenţii săi era Yoshua Singer, fratele lui Isaac Bashevis Singer, care îi retuşa fotografiile, înainte ca el însuşi să devină scriitor, lăsându-se inspirat de studioul în care lucra.
Kacyzne nu a fotografiat numai oameni bogaţi şi faimoşi, dar mai mulţi oameni sărmani şi necunoscuţi. Şi-a dus camera în teatre, prelegeri şi în casa lui de vară din Svider, unde deseori erau invitaţi membrii cunoscuţi ai Khalyastre (un grup de scriitori idiş), printre care Peretz Hirschbein, Melech Ravitch, fraţii Singer, Mendl Elkin şi Uri Zvi Greenberg. Cu toţii se plângeau de taxa de chirie pe care acesta le-o cerea.
Nu lipsite de importanţă au fost călătoriile sale către cele mai îndepărtate sate din Polonia şi Rusia, cu siguranţă inspirate din expediţiile etnografice ale lui An-ski şi, probabil, realizate cu aceeaşi intenţie: aceea de a captura pentru totdeauna viaţa evreiască, înainte ca aceasta să dispară pentru totdeauna. Călătoriile sale l-au purtat către Spania, Italia, România, Maroc şi Palestina. Kacyzne a realizat o arhivă impresionantă, dar majoritatea forotgrafiilor sale au fost distruse de nazişti. Numai 700 de fotografii ale sale au rămas, pentru că el obişnuia să le trimită în Statele Unite ale Americii pentru a fi publicate în New York Forverts, unde era şi angajat. Astăzi, fotografiile sale pot fi admrate în cartea "Poyln" ("Polonia"), publicată în 2001 de institutul YIVO, cu ajutorul lui Shulamit Kacyzne Reale, fiica lui.

3.     Moartea

În ajunul celui de-al Doilea Război Mondial, mulţi scriitori din cercul literar al lui Kacyzne, conştienţi de anti-semitismul din ce în ce mai aspru şi de multele victorii ale Germaniei, au decis să părăsească Polonia. Deşi obşinuse o viză pentru Statele Unite ale Americii, acesta nu a vrut să plece pentru a deveni un emigrant. În septembrie 1939, când Germania a invadat Polonia şi au ocupat Varşovia, Kacyzne a fugit cu familia sa în Lvov, aflată atunci sub ocupaţie sovietică. În iunie 1941, când Germania a rupt pactul cu Uniunea Sovietică, familia Kacyzne a vrut să părăsească zona, pentru a călători către zonele sovietice, însă nu li s-au oferit locuri în trenurile destinate evacuării oraşului. S-au decis ca Alter să părăsească familia pentru că erau siguri că acesta avea să fie căutat de nazişti în special pentru activităţile pe care le făcuse sub dominaţia rusească. Soţia şi fiica sa au rămas în urmă, crezând că naziştii nu s-ar fi atins niciodată de o femeie singură cu un copil.
Kacyzne, împreună cu alţi refugiaţi, s-a îndreptat către Tarnopol. După un marş de 5 zile, a ajuns în Tarnopol, dar naziştii ajunseseră acolo înaintea lui. Colaboratorii lor ucrainieni erau deja ocupaţi cu organizarea unui pogrom care a durat de pe 4 iulie, până pe 11 iulie, timp în care au ucis 5000 de evrei. Pe 7 iulie, Kacyzne şi un grup de evrei au fost duşi într-un cimitir, unde au văzut mormane întregi de cadavre. Acolo, au fost forţaţi să-şi sape propriile morminte, iar timp de patru ore au fost chinuiţi de nazişti şi în cele din urmă ucişi. Un ucrainian a văzut că Alter Sholem Kacyzne încă mai respira în mormântul său, aşa că a luat un băţ şi l-a lovit până ce acesta a murit.
Moartea lui Kacyzne a fost descrisă în detaliu de Nachman Blitz, un tânăr poet de limbă idiş, care fusese dus în aceeaşi zi şi în acelaşi cimitir pentru a fi omorât. Acesta a căzut la câţiva metri de locul în care Kacyzne a fost omorât, însă a supravieţuit şi reuşit să scape la căderea nopţii. Soţia lui Kacyzne, Hannah, a murit în lagărul de concentrare Belzec, iar fiica lor, Shulamit, a supravieţuit războiului, dându-se drept creştină. În 1946 s-a căsătorit cu ambasadorul italian în Polonia, Eugenio Reale şi şi-a dedicat o mare parte a vieţii conservării moştenirii artistice şi literare a tatălui său, şi a murit în 1999.



[1] Citate preluate din http://www.jewish-theatre.com/visitor/article_display.aspx?articleID=3755#, accesat în data de 10/01/15

TREND: Un nou trend pe twitter comemorează victimele atentatului Charlie Hebdo

            De astăzi, tinerii internauţi au pus la cale un nou trend pe reţeaua de socializare Twitter. Au decis să trimită unor numere necunoscute mesaje de pace, pentru a detensiona atmosfera creată în ultimele zile de atentatele teroriste de la Charlie Hebdo şi din magazinul evreiesc din Paris. Mulţi dintre corespondenţi au gustat iniţiativa, însă alţii s-au simţit foarte deranjaţi că persoane străine le încalcă mediul intim.

            Veţi găsi mai jos câteva copii de ecran postate de iniţiatorii acestei mişcări pe Twitter. Puteţi găsi membrii acestei iniţiative şi multe alte conversaţii hilare pe twitter sub hashtagul #OnFaitLaPaix.
Embedded image permalink
-Facem pace?
- Da, Charlie. Ai grijă de tine şi de familia ta. Fă totul ca visele tale să se realizeze.
Nu te cunosc, dar eşti o persoană formidabilă. Cu toţii suntem Charlie.

Embedded image permalink
- Facem pace?
-Cine eşti?
- Eu sunt Charlie.
- Du-te-n...cu Charlie al tău. Şterge-mi repede numărul, nu te cunosc.




- Facem pace?
- Hew! Nu cunosc acest număr.
- Eu sunt Charlie.
E un proiect. Trimitem un sms unui număr necunoscut în care spunem "Facem pace", asta are ca scop
să diminueze tensiunile din acest moment.
- E un mesaj de pace foarte frumos. Atunci, continuaţi.

Embedded image permalink
- Cine este?
- Eu sunt Charlie.
- Lol.
- Îţi doresc multă pace în viaţa ta, ţie şi anturajului (cu sensul de apropiaţi) tău.
- Mulţumesc. Nu înţeleg prea bine pentru că şi eu sunt tot Charlie şi nu ştiu cine eşti tu ;
- E normal. În acelaşi timp, noi toţi suntem Charlie !
Embedded image permalink
- Facem pace?
- Da, facem pace.
- Mulţumesc, Charlie!







sâmbătă, 10 ianuarie 2015

FILM: "Let's be cops" e cea mai bună comedie din 2014



Deşi comedia "Hai să fim poliţişti" are un scor de 6,6 din 10 pe gigantul site IMDB, pot spune cu mâna pe inimă că acest film m-a distrat copios şi m-a făcut să-i dau nota 10, la nici 2 minute de la vizionare.
Filmul lui Luke Greenfield este uşor de urmărit şi nu te plictiseşte nici măcar un minut, cu toate că la un moment dat există o discuţie între cei doi protagoniştp în care îşi reproşează anumite lucruri din vieţile lor. 
ATENŢIE, SPOILERE LA ORIZONT!!!
De ce este filmul ăsta atât de amuzant? Păi, idioţii ăştia doi...Pardon! Aceşti doi prieteni, au părăsit când erau foarte tineri statul Ohio pentru a locui în Los Angeles, promiţându-şi că dacă nu vor rezolva ceva cu vieţile lor până la îndeplinirea vârstei de 30 de ani, să se întoarcă înapoi la familiile lor. Şi iată că au amândoi 30 de ani şi nimic nu s-a ales de vieţile lor: Justin este un dezvoltator de jocuri, extrem de timid şi pe cale să-şi piardă slujba, în timp ce Ryan nu are absolut nicio ocupaţie, dar îşi petrece toată ziua pretinzând că este antrenorul de fotbal al copiilor din cartier. 
Răsturnarea de situaţie apare când cei doi sunt invitaţi la o petrecere costumată (de fapt, era un bal mascat, iar ei doi au fost puţin luaţi de fraieri), la care ei se duc costumaţi în poliţişti. La ieşirea de la petrecere şi-au dat seama că toate "puicuţele" îi observau şi că puteau face multe lucruri în postura de poliţişti. Ceea ce părea a fi doar o noapte de amuzament se transformă în altceva în momentul în care Ryan cumpără o maşină de pe eBay pe care o recondiţionează, astfel încât să pară a fi una de poliţie.
Deşi ştiau că-i aşteaptă ani grei de închisoare pentru folosirea fără autorizaţiei a uniformei şi echipamentelor de poliţie, nu mai pot da înapoi, întrucât localul pe care cei doi îl frecventau era călcat întotdeauna de nişte răufăcători (tot acolo lucra şi fata de care Justin era îndrăgostit). 
În cele din urmă ajung mână în mână cu nişte poliţişti care-i cred pe cuvânt că sunt oameni ai legii şi intră în posesia unor materiale de spionaj foarte performante. Astfel, cei doi reuşesc să descopere ce puneau acei răufăcători la cale şi să descopere locul în care aceştia îşi desfăşurau afacerile necurate.
Totul se derulează într-un timp atât de scurt, încât nu ai timp să te plictiseşti şi nici să te enervezi şi chiar nu-ţi dai seama când pe lângă tine trec secvenţe nerealiste. Sunt doi retardaţi (dintre care cel mai mare este cu siguranţă Ryan), plini de curaj (tot Ryan), care nu şi-ar da la o parte principiile şi care ar prefera să intre în luptă, chiar şi cu pistoale de jucărie.
Ce pot să mai spun despre acest film este că este absolut genial şi că m-a făcut să râd de una singură într-o cameră înghesuită de cămin sâmbătă seara. Cu un buget de 17.000.000 de dolari, comedia asta merită cel mai bun scor de pe IMDB şi nu doar de 6,6 din 10. Îl recomand tuturor. E un fel de "Securitate naţională". Merită văzut!


duminică, 4 ianuarie 2015

7 site-uri destinate pasionaţilor de scris

            De ce am decis să fac această listă? Păi, înainte de toate, aproape cu toţii ne petrecem mare parte a timpului survolând acest spaţiu virtual (chiar eu pot spune că sunt dependentă de flagelul alb-albastru numit Facebook). Apoi, pe lângă această adicţie, mulţi dintre noi suferim şi de cea a devorării cărţilor şi a site-urilor despre cărţi. Aşa că de ce nu să le-am putea compina pe amândouă?
            Why did I decide to do this list? Well, first of all, almost all of us spent most of our time surveying this virtual space (even I can say that I am addicted to the white-blue flagella called Facebook). Then, next to this addiction, most of us also suffer from one that devours the books and sites about books. So why not combine them?  
Oricum, Facebook nu este numai un motor de socializare, pentru că pare că înglobează şi tot ceea ce ţine de divertisment. Nu numai că-ţi găseşti prietenii şi rudele (şi străinii) aici, dar şi filmuleţe, glume, jocuri şi alte aplicaţii, numai printr-un singur click, iar dacă stai să cotrobăi, poţi da peste o mulţime de alte pagini şi oameni interesanţi.
Anyway, Facebook is not only a socialization engine, because it seems that it also includes all it is about entertainment. Not only that you find your friends and relatives (and foreigners) here, but also videos, jokes and other applications with only one click, and if you keep on searching, you may find lots and lots of other pages and interesting people.
Recunosc că sunt o dependentă de cărţi, dar şi de Internet. Prefer totuşi, atunci când vine vorba de cititul unei cărţi, să o ţin în mână decât să o citesc de pe un Kindle sau un laptop, prefer să simt greutatea ei şi să miros parfumul paginilor sale. Cât despre Internet, aici nu caut decât ştiri, bloguri, oameni interesaţi de cărţi şi, bineînţeles, ca orice om de-abia intrat în maturitate, un dram de divertisment.
I admit that I am addicted to books and Internet. I prefer though, when it's about reading a book, to hold it in my hand, rather than read it from a Kindle or a laptop, I prefer feeling its weight and to smell the fragrance of its pages. As for the Internet, I only search here for news, blogs, people interested in books and, of course, like every person that has just reached maturity, a little entertainment.
Ce-i drept,  nu am cotrobăit eu după paginile din lista de mai jos, ci am preluat-o de la Book Riot, modificându-o puţin. Am fost surprinsă când am discovered că pe unele dintre aceste pagini le urmăream deja pe Twitter de multă vreme.
Honestly, I did not search for the pages from the list above, but I've taken it from Book Riot, modifying it a little. I was surprised when I discovered that I was already following some of these pages on Twitter for a while.

1.      Poets & Writers (Poeţi şi scriitori)

Site oficial: Cea mai mare organizaţie naţională non profit care-i serveşte pe scriitorii creativi. The nation's largest nonprofit organization serving creative writers.
Facebook: Îi susţinem pe scriitorii creativi din 1970! Supporting creative writers since 1970!
TwitterPoets & Writers, Inc. este sursa primară de informaţie, suport şi ghidare pentru scriitorii creativi. Poets & Writers, Inc. is the primary source of information, support, and guidance for creative writers.

Cu peste 230.000 de fani pe Facebook şi aproape 109.000 pe Twitter această revistă este o resursă extraordinară pentru scriitori, incluzând informaţii despre concursuri, cereri de suscriere articole despre toate etapele procesului de scriere. Iar paginile lor de Facebook şi Twitter te vor ţine la curent cu ştiri scriitoriceşti, informaţii şi inspiraţie.

With almost 230k fans on  Facebook and almost 109k on Twitter, this magazine is a great resource for writers, including information on contests, calls for submissions, and articles about all stages of the writing process. And their Facebook page keeps you plugged into daily writerly news, information, and writerly inspiration.


2.      Banned Books week (Săptămâna Cărţilor Interzise)

Facebook: 110k fans
Twitter: 4k fans

Paginile de Facebook şi Twitter al Banned Books Week distribuie informaţii despre nedreptăţile comise în lumea literară, cărţile banate şi ştiri despre cenzură.
The Facebook and Twitter pages for Banned Books Week provide information on injustices within the literary world, currently banned books, and breaking stories on censorship.

3.      TED

Site official: www.ted.com/
Facebook7M fans
Twitter: 4M fans
     Scriitorii au nevoie de inspiraţie, iar Convorbirile TED sunt o modalitate bună de a-ţi găsi inspiraţia chiar pe Facebook.
Writers need inspiration and TED Talks are a great way to get that inspiration right on your Facebook timeline.


4.      NaNoWriMo

Facebook: 180k fans
Twitter: 115k fans
NaNoWriMo (Luna Naţională a Scrierii de Romane) nu este doar o lună din noiembrie. Paginile de Facebook şi Twitter ale NaNoWriMo continuă petrecerea postând citate, cum să scrii un text şi informaţii despre programele NaNoWriMo.

NaNoWriMo (National Novel Writing Month) isn’t just limited to the month of November. The Facebook page for NaNoWriMo keeps the party going by posting quotes, writing prompts, and information about programs within NaNoWriMo.


5.      Writers Write (Scriitorii scriu)

Site oficial: writerswrite.co.za/
Facebook: 250k fans
Twitter: 21k fans


            Pentru mai multe citate şi sfaturi pentru scrierea unui roman, nu uitaţi să verificaţi zilnic paginile celor de la Writers Write.
For more quotes and advices check out the page for Writers Write, don't forget to check daily the pages of Writers Write.

6.      Letters of Note

Site official: www.lettersofnote.com/
Facebook: 86K
Twitter : 187K
            Atunci când trăieşti o viaţă din scrisori, e important să-ţi aminteşti că scrisul include comunicare - deci, scrisori. Şi paginile de Facebook şi Twitter ale Letters of Note asigură linkuri către piese de corespondenţă legendare de la scriitori şi nescriitori.
       When living a life of letters, it’s important to remember that writing includes communication – namely, letters. And the Facebook page for Letters of Note provides links to legendary pieces of correspondence from writers and non-writers alike.

7.      The Academy of American Poets

Site oficial: www.poets.org/
Twitter: 49,4K fans
            Cine nu s-a aventurat pe Poets.org ca să găsească poemul perfect pentru o nuntă, intro-ul pentru o sarcină literară, ca să surprindă pe cineva sau chiar pentru o despărţire? Pagina de Facebook o Academiei Poeţilor Americani distribuie poeme (cum e şi de aşteptat), dar şi discuţii despre poezie, rolul ei în vieţile noastre, sfaturi scriitoriceşti şi citate.
       Who hasn’t gone to Poets.org to find the perfect poem for a wedding, Intro to Lit assignment, for wooing someone, or even for breaking up? The Facebook page for the Academy of American Poets delivers poems (as you might expect), but also discussions about poetry, its role in our lives, and writerly advice and quotes.

luni, 15 decembrie 2014

ARTIST: Doi artişti creează animăluţe folosind părţi vechi, mecanice

            Atunci când a venit vorba de artă, umanitatea a dat tot ceea ce a avut mai bun din ea şi a folosit orice material posibil pentru a crea capodopere.
Dar atunci când vieţuieşti în mileniul al III-lea, "pânzele" tale pot fi nenumărate.
            Dacă în ultima postare am discutat despre un artist canadian ce realiza picturi impresionante folosind cele mai uşoare elemente (hârtia şi sfoara lumânării), în aceasta voi aduce la lumină doi artişti care se folosesc de metal (un element total opus celor din postarea anterioară), pentru a realiza sculpturi absolut superbe.

1.      Primul dintre ei este Tomas Vitanovsky, născut în 1969 în Republic Cehă. Din copilărie, Tomas s-a îndrăgostit, ca aproape orice băieţel, de motociclete şi maşinuţe, iar această pasiune l-a urmărit peste tot în viaţă. A iubit să lucreze cu oţelul, devenind astfel mecanic de motociclete cu normă întreagă. De altfel, a avut şansa de a le testa în raliuri.
Tomas Vitanovsky împreună cu opera lui,
"Calul de luptă"

Într-o zi, când Tomas scotea părţile uzate dintr-un motor, a fost lovit deo idee: ce-ar fi fost dacă le-ar fi combinat pe toate în alt mod? Atunci a fost momentul în care mâinile lui Tomas au transformat nişte obiecte reci, inutili-zabile în animăluţe, biciclete, maşinuţe şi multe altele... El foloseşte părţi vechi, donate de oameni şi altele, pe care şi le procură singur de la târgurile de antichităţi auto.
Cu timpul, tehnica sa s-a îmbunătăţit, devenind din ce în ce mai complexă şi mai detaliată.
 



2.      Artistul rus Igor Vernyi creează animăluţe din părţi metalice ale maşinilor, ceasurilor şi electronicelor. Încheieturile multora dintre sculpturile sale sunt funcţioale, permiţând ca animăluţele sale să fie aşezate în orice poziţie.
"În inima mea, sunt un artist şi văd frumuseţea acestei lumi în culori strălucitoare, dar, în acelaşi timp, sunt şi un tehnician. Combinarea acestor două calităţi a dus la crearea modelelor din metal."

Igor spune că el se inspiră din "lumea exterioară, în special din biologie şi din chestiunea originii vieţii, şi din toată ştiinţa naturală, şi din visele despre viitorul civilizaţiei umane".
Ca şi în cazul lui Tomas, Igor primeşte materiale de la oameni, dar, ca şi el, vizitează târgurile tehnice şi magazinele de antichităţi. Strânge toate obiectele în garajele fraţilor şi prietenilor săi, toate fiind aranjate după categorii.
Pentru toţi artiştii în devenire, Igor are un mesaj: "Simţiţi-vă liberă să visaţi ca nişte copii asupra lucrurilor imposibil de obţinut, pentru că acest lucru face ca umanitatea să avanseze"













duminică, 14 decembrie 2014

O săptămână naşpa, Frână, soare, o conferinţă şi Rock FM

Soarele a luptat împotriva norilor timp de 30 de zile şi în cea de-a 31-a i-a învins şi alungat. A salutat Pământul, cu toată vastitatea sa cosmică, şi pe toate vieţuitoarele de pe suprafaţa lui, iar oamenii s-au bucurat iarăşi de prezenţa sa.
Ei, la rândul lor, de când fuseseră creeaţi, se luptaseră cu grijile şi posomorârile lor, iar absenţa lui nu făcu decât să le amplifice unele stări şi să le diminueze pe altele. Întunecimea căzu greu asupra lor, umiditatea le apăsă piepturile, dar ştiau că el era prezent acolo, dincolo de pâcla de nori. Iar asta făcu ca ultima răutate din cutia Pandorei să le acapareze inimile.

Vineri a fost una din cele mai aglomerate zile ale vieţii mele.
Nu numai că am adormit la 2 noaptea, dar m-am şi trezit la 6 dimineaţa ca să mă duc la muncă. Deşi eram obosită, ziua a decurs bine, până la ora 12; timpul a trecut repede. Apoi am luat-o uşor spre Piaţa Romană şi Pitar Moş, unde aveam cursuri de la 13.
Ziua a fost frumoasă. Mi-am permis să umblu cu capul descoperit, fără fularul meu roz înfăşurat de multe ori pe după gât şi cu paltonul verde descheiat până jos. Mănuşile albastre, ieftine, erau uitate, undeva, în geanta albă, mică, printre creioane, bonuri de cumpărături şi alte hârţogării. Căştile erau bine implantate în urechi, iar radioul, dat pe Rock FM, cânta la un volum rezonabil. Eram o pată de culoare, "o bulină colorată", printre zecile paltoane negre şi clădirile cenuşii.
Am sunat acasă. A răspuns Costi, fratele meu în vârstă de 7 ani. Era vesel ca întotdeauna. Mi-a zis că a venit de la şcoală cu geaca descheiată, dar că atunci îi era frig şi nu avea chef să mai iasă afară. Era în pat, survolând posturile de muzică. Am discutat de toate şi la un momendat întreb:
- Voi ce mai faceţi acasă? Frână (aka motănelul nostru) ce mai face?
- Păi...l-a lovit maşina! îmi zice.
- Poftim?
- L-a lovit maşina azi noapte!
- Păi, şi a murit? am întrebat eu şocată.
- Mda... răspunse el nonşalant. Dacă a încercat să treacă strada...
- Waw! Costi, asta e cea mai naşpa veste pe ziua de azi.
Pot să spun că în acel moment lumea mea s-a întunecat. De ce trebuia să se întâmple asta fix în cea mai neagră săptămână a vieţii mele? Pot să spun că acest eveniment a surclasat durerea cumulată din cauza despărţirii de Remus. Era un suflet mic şi jucăuş, un blănos gras, fiinţa care mă făcea să uit de tot atunci când îl vedeam. Şi-acum nu mai e... Cum să mă duc eu acasă, să deschid poarta şi să nu pot întreba "Unde e Frână? Am ceva pentru el."?
                Restul zilei a trecut la fel de repede. Cursul de 3 ceasuri despre Spinoza mi-a ţinut mintea ocupată. Apoi, în următoarele două ore am stat singură, în clasă, răsfoind revista Ioana. La 18:00 a început conferinţa "Timpul: între fizică şi teologie", de unde nu am înţeles exact ce ar fi căutat Galileo Galilei (din secolul al XVII-lea), într-o icoană din secolul al XIV-lea. De fapt, ce ar căuta Galileo în vreo icoană vreodată? De ce?
                În sfârşit. Am plecat de la facultate pe la 21:30 (aproximativ, că aveam telefonul închis, aruncat laolaltă cu mănuşile). La Carrefour Orhideea am aflat că era 10 fără un sfert şi am rămas şocată. În mod paradoxal, timpul trecuse pe lângă mine atât de repede fără ca eu să-mi fi dat seama. Nu realizasem niciodată că lipsa unui indicator temporal poate face ca totul să se deruleze atât de repede.

                Când m-am uitat prima oară la ceas în aceas seară era deja 22:45. Când trecuseră secundele pe lângă mine? Nu ştiam. Ştiam doar că pierdusem două persoane dragi mie în acea săptămână. Unul, vinovat, a făcut asta intenţionat, altul, nevinovat, a plecat fără să vrea.
                 Acum sunt doar eu, singură cu demonii mei...

Aceea nu e o poză de-a lui Frână. 

sâmbătă, 13 decembrie 2014

10 idei de cadouri sub 70 de lei

1. Cană metalică

Vrei să îi iei ceva ce nimeni nu i-a mai luat până acum? Ia-i o cană metalică! Nu, nu e ceva de genul celor din cazărmile soldaţilor din Primul Război Mondial. Cana metalică a ieşit din stigmatul său şi s-a reinventat. O găseşti albă cu floricele roz pentru fetiţe cochete, neagră cu mesaje pentru rockeri şi sub multe alte forme şi culori. Unde mai pui că atunci când o să aibă nervi, o va putea da de toţi pereţii fără a o vătăma câtuşi de puţin? Mie mi s-a părut interesantă cea de jos, luată de pe un site românesc.
49,99 lei, de la Littlemag.ro

2. O căciuliţă drăguţă

Pentru că e frig şi ea are tendinţa de a lăsa Crivăţul năprasnic să-i strice părul. Ia-i aşa ceva! Nu cumpăra chestii sobre, deşi ea poartă foarte mult negru. Un strop de culoare nu strică în garderoba ei şi dacă stăm bine să ne gândim, şi oraşul are nevoie. Iarna nu înseamnă numai haine negre şi bej.
39,90 de la Zara



61,73 de lei de la shop.nordstrom.com. 










































3. O agendă/Un jurnal

Am găsit unul drăguț la Cărturești. 144 pagini. Practic, e o carte nescrisă. E foarte colorat şi o să aibă unde să-şi noteze toate întâlnirile, ideile, listele şi ce mai are el/ea nevoie.
58 lei de la Cărturești

4. Un colier superb

Dacă vreţi să faceţi un astfel de cadou, nu vizitaţi deloc brandurile mari. Vă riscaţi să vă alegeţi cu un lănţişor scump, dar kitchos şi să nu o impresionaţi deloc. Şi este foarte probabil ca ea, "cumpărătoristă" înflăcărată să fi vizitat deja magazinele în cauză şi să ştie totul despre noua colecţie. Nu ezitaţi să vizitaţi site-urile designerilor români! Veţi găsi multe accesorii frumoase şi originale. Şi, în plus, veţi ajuta economia locală. Mie mi s-a părut interesant colierul de mai jos.
65 lei de la www.jewelry-box.ro

5. Mănuși trendy

Nu are mănuşi şi se vaită tot timpul că i-au îngheţat mâinile pe plasele de cumpărături? Sau şi-a luat şi ţie ţi se par banale pe lângă stilul său? Nu ezita! Tot de pe un site românesc vin următoarele mănuşi, iar pe acest site, am descoperit o sumedenie de alte cadouri pentru Crăciun. Parcă ar fi site-ul Moşului. Sau poate e, cine ştie? Linkul e în descrierea pozei.
34 lei de la teamdeals.ro

6. Papuci de casă jucăuși

Amintește-ţi că şi Einstein îi purta! Eu am găsit două perechi drăguţe la Otter, dar, din păcate, stockul este epuizat. Ei bine, erau prea drăguţi ca să nu-i pun aici!





















7. O altfel de vază

Aici, variantele sunt nelimitate. Trebuie doar să ştii gusturile persoanei căreia îi faci cadoul. 
59,99 lei de la IKEA

8. O carte bună

Francis Scott Fitzgerald - "Marele Gatsby"
24,99 lei pe Librarul tău -- 28,99 lei la RAO
Nu ai cum să greşeşti atunci când faci cadou o carte. Mai ales când e o carte bună. Ai grijă, însă, să afli dacă persoana căreia îi oferi cartea n-a citit-o înainte. Şi dacă tot faci cadou o carte, bazează-te pe ediţiile cartonate şi pe cele de lux. Ai un altel de sentiment atunci când le ţii în braţe. Nu cumpăra direct din magazine sau de pe site-urile oficiale ale editurilor! Să ştii că există multe librării online care îţi oferă cartea la un preţ mult mai ieftin decât cel oferit de librăria editurii. Eu prefer Librarultau.ro. Îmi cumpăr cărţi de-aici de ani de zile şi niciodată nu am fost dezamăgită de calitatea serviciilor oferite.






9. O carte despre fotografie

26,61 lei de la Cărtureşti
Dacă nu ştii ce carte să-i iei, atunci ia-i o carte despre fotografie, mai ales dacă e şi pasionat/ă. Până la urmă şi la coadă, cu toţii vrem să facem fotografii profesionale, iar măsuţa de cafea n-ar strica să fie prietenă cu un album.















10. Şoseţele şi ciorăpei

Că tot vine frigul. Şi ia cât mai multe şi cât mai colorate sau mai strălucitoare. Nimeni nu se bucură când primeşte o banală pereche de şosete negre. Dar atunci când deschizi cadoul tău şi vezi nişte ciorăpei călduroşi şi coloraţi, parcă, parcă, începi să iubeşti mai mult iarna. Ambele produse de mai jos sunt pe stock la H&M şi fiecare costă 39,90 lei.